Satul Step-Soci a fost întemeiat în anul 1899 în urma înfăptuirii reformei agrare a lui Stolîpin. O parte din fosta moșie a baronului G.E.Ghinsburg numită Bolohan-Ivanos fusese cumpărată la 28 februarie 1899 de către Banca Țărănească. Moșia urma a fi împărțită în sectoare și dată în proprietate personală țăranilor din satele Biești și Chiperceni, formînd o așezare de hutor (cătun) cu denumirea prealabilă „Uciastchi”.
Această așezare de „Uciastchi” avea o formă lunguiață, orientată de la sud spre nord. Cînd s-a săvîrșit împroprietărirea și oamenii și-au luat în stăpînire sectoarele de pămînt, cei din partea nordică ți-au numit mahalaua Stepi, adică de stepă, după forma reliefului, iar cea din partea sudică – Soci, după hățișurile de soc, care creșteau pe acolo din abundență.
Satul se află la o distanță mica, în partea de nord a orașului Orhei. După forma moșiei este și configurația satului, ceea ce se poate deduce și după suprafața și perimetrul lui. Satul se întinde pe o lungime de peste 7 km, în timp ce în lățime îl treci pe jos în 10-15 min.
După unirea Basarabiei cu România, în septembrie 1922 unui număr de 62 de săteni instituția funciară română „Casa noastră” le mai împarte încă 210 ha de pămînt bun. În anul 1923 satul numără 100 de case cu 551 de oameni.
În anul 1960 satul a fost electrificat.
În anul 1967 a fost construită școala din satul Step-Soci.
În anul 1969 a fost construită Casa de Cultură din comuna Step-Soci.
În anul 1970 a fost construită Primăria din comuna Step-Soci.
În anul 1988 a fost construită grădinița „ Guguță”.
În anul 2003 a fost construită biserica creștin-ortodoxă „Sfînta cuvioasa Paraschiva”.
Satul Budăi a fost înființat în anul 1908 de către Banca Țărănească cu ocazia împroprietăririi țăranilor. Dicționarul limbii române dă următoarea tălmăcire: budăi – vas din lemn în care se păstrează laptele, se duc bucatele la cîmp, se țin băuturi. Trunchi scobit, întrebuințat ca ghizd la fîntînă. Fîntîna nu prea adîncă. E firesc străbunii au făcut popasuri cu turme de oi lîngă izvoare, au înființat stîne și bordeie, au păstrat laptele în vase de lemn, au amenajat cișmele, dînd localităților întemeiate nume de o largă rezonanță.
Satul se află în regiunea de colină, mai la nord de orașul Orhei, pe partea dreaptă a șoselei ce duce spre orașul Rezina, între dealurile Budăi, Boaghea și Hîrtop. La 1 august 1949 aici au fost înregistrați 448 de oameni, inclusive 441 de români și 7 ruși, care se îndeletniceau cu viticulture și creșterea tutunului.
Sătucul dispunea de o școală primară, cămin cultural, bibliotecă, punct medical, magazine. Apoi numărul populației a început să scadă, o bună parte din agricultori s-au făcut muncitori ai fabricilor din apropiere, trecînd cu traiul în Orhei. În 1979 la Budăi au fost înregistrați 404 locuitori. Peste 10 ani, în 1989 – 345 locuitori . În anii de la urmă populația a început să crească, muncitorii rămași în oraș fără locuri de muncă revin în satul de baștină.
La sfîrșitul secolului XX în Budăi trăiau 481 de oameni.
